Cornel Lupu

"În celulă fiind acolo la Gherla, vine gardianul la vizetă, deschide şi mă cheamă. 'Hai, băi, banditu’ Lupu!' C-aşa ne zicea nouă... Mă prezint la vizetă acolo: 'Semnează, măi, aici!' 'Ce semnez, domnu’ sergent major?' 'Păi', zice, 'sentinţa de divorţ.' Şi am semnat-o. Am semnat-o cu toate că n-am fost dus la proces, n-am ştiut nimica de divorţu’ ăsta, însă mi-am dat seama ce... persecuţii o avut soţia afară, şi zic: 'Semnez ca să... scape ea măcar de persecuţii...' Şi retrăgându-mă-n celulă... cu mine-n celulă era un bătrânel, unu micuţ aşa... după cum ne spunea el era avocat, fostul avocat al Curţii Regale... Bănescu. Avocatul Bănescu. Şi mă-ntreabă: 'Ce-ai semnat domnu’ Lupu?' 'Păi', zic, 'sentinţa de divorţ'. 'Nu trebuia!' Parcă i-am dat foc... 'Nu trebuia să semnezi, domnu’ Lupu! Dar dacă mâine suntem afară ce faci domnule?' 'Domnu’ Bănescu, lăsaţi să fim mâine afară, că io ştiu di ce-o făcut soţia gestu-ăsta.' Şi-ntradevăr c-aşa o fost, o stat, c-o avut necazuri pe ormă ea cu serviciu, că dată afară de prin toate serviciile..."

"Părerea mea e asta, că ăsta a fost scopu’... scopu’ organelor de partid şi al Securităţii să intimideze lumea pentru colectivizare. Şi aşa cum a şi fost, că-n primăvara lui ’59 s-a pornit colectivizarea şi abia în ’62, când s-a terminat colectivizarea în ţară, atunci, cum v-am spus mai înainte, a venit cu un favor, că practic a fost un favor şi pentru noi... Nu-i tot una să ştii că stai cu o condamnare de muncă silnică pe viaţă... sau 25 de ani. Cu toate că nu ne gândeam noi niciodată că o să rezistăm să facem 25 de ani. Am avut exemple, totuşi, după eliberare, după decretul... amnistia din... ’64, c-au fost oameni care au făcut şi câte 22-23 de ani, da’ nu ne gândeam la asta, că am ştiut că toată... invenţia asta care s-a făcut a avut un scop, şi trebuie să aibă şi un final."