Nicolae Lițoiu

"Alimentaţia era orbilă. Oribilă în ce sens? În sensul în care, din punct de vedere caloric… Noi făcusem un banc pe treaba asta: „Bă, mâncarea asta are calorii până se răceşte. După ce s-a răcit nu mai are calorii”. Mâncarea era o zeamă lungă, varză foarte multă şi, mai băgau puţină sfeclă sau un pumn de orez. Şi mai vedeai plutind câte o bucată de slănină aşa, cu păr pe ea. Fasolea era mai consistentă. În general seara se dădea arpacaş, neîndulcit, decât cu sare. Mai era orez, aşa. Cei care nu lucrau primeau cam şase sute de grame de mămăligă, un cub de mămăligă din mălai necernut. Cred că, la zece granule de mălai, erau cinci de nisip, că trosnea în dinţi. Era ceva groaznic. Înainte, când am venit, ne dădea aşa-zisul turtoi, care era un amestec de apă cu mălai şi copt într-o tavă unsă, chipurile, cu grăsime sau cu ulei. Aşa, ca gust, nu era rău, dar avea un efect dezastruos asupra tubului digestiv. Probabil era infestat cu salmonela, cu ceva, din cauza manevrării neigienice, (cel puţin la mine, după o săptămână după ce am început să folosesc aşa ceva, a avut urmări). În afară de asta, mai aveam aşa-zisul „ciric”: 125 de grame de pâine. Deci o pâine era împărţită în opt. O pâine, să zic, cam de 800 de grame aşa. Nu ştiu dacă iese calculul, dar nu ştiu dacă avea un kilogram. Era pâine neagră. Ei, aia devenise pentru noi prăjitura. Ăla îl mâncai şi beai apă şi ziceai că ai mâncat o delicatesă (râde). Pachete aveam o dată la trei luni cei care nu lucram. Şi numai cinci kilograme. Şi la două luni în momentul în care lucrai. Efectul turtoiului asupra mea a fost dezastruos. La înălţimea pe care o am şi la greutatea de 101-102 pe care o am acum, închipuiţi-vă că aveam 65 de kilograme şi mai puţin."

"Da, unul din lucrurile în care ei îşi găseau marea plăcere: să facă controale după ce făceai baie. O dată pe săptămână erai scos la baie. Şi, în urma băii, ţi se deschi porii, nu? Aşa. Apă fierbinte. Nu ne-o lăsa s-o combinăm noi cu cea rece. Deci, duşul era cât se poate scurt. După care dădeau drumul la apă rece. Făceai un contrast aşa. Un coleg de detenţie, Victor Totu, din cauza contrastului şi a lipsei de alimentaţie, a şi căzut în baie. I-a luat-o inima la trap şi a căzut jos. R: I s-a făcut rău, da. I: L-am scos pe braţe de acolo. E, făceau controalele. Periodic, eu ştiu?... La o lună, o lună jumate, trebuia să ieşi afară, începând cu salteaua, cu tot ce aveai. Le scoteai pe hol. Burta la pământ, dar nu pe saltea, direct pe ciment. Şi erai scos din baie, ţi se făcea baie. Şi, cum erai călduţ de acolo, direct pe ciment. Şi te ţinea până îţi venea rău acolo pe ciment. Şi e o minune de la Dumnezeu că n-am contractat nimic. Reumatism sunt plin, dar ceva mai grav să zic, să am probleme cu plămânii sau altceva, nu."